Acestia sunt cei 8 hormoni care va provoaca foame tot timpul

- Advertisement -spot_imgspot_img
- Advertisement -spot_imgspot_img

Abordarea nutritionistilor privind alimentatia sanatoasa se bazeaza pe cele mai recente studii si stiinte, pe care le descompun si le fac super accesibile si actionabile. Acestia impartasesc cele 8 tipuri de hormoni care contribuie la senzatia de foame. Desi nu doriti sa le opriti complet, vreti sa le faceti sa functioneze optim, astfel incat sa nu va fie foame si sa nu aveti nevoie de acel baton de ciocolata de la mijlocul dupa-amiezii pentru a trece peste zi.

In acest articol, va spune exact cum sa va faceti hormonii sa lucreze in favoarea dvs. !

1. Insulina, hormonul „de depozitare”:

Rolul sau: Insulina este secretata de pancreas pentru a permite celulelor sa ia glucoza (zahar din sange) pentru energie sau stocare. Impiedica descompunerea celulelor adipoase.

Cand lucrurile merg prost: contribuie la cresterea cronica a insulinei, la rezistenta la insulina, la sindromul metabolic si la cresterea foametei si a poftelor.

Ce trebuie sa faceti: reduceti carbohidratii pentru a reduce secretia cronica sau in exces de insulina. Reduceti fructoza, despre care se stie ca creste nivelul de insulina si este legata de rezistenta la insulina. Exercitii pentru arderea rezervelor de glicogen si cresterea activitatii insulinei in muschii scheletici.

2. Leptina, hormonul „satietatii”:

Rolul sau: Produs de celulele adipoase, acest hormon anunta hipotalamusul (creierul) ca exista suficienta grasime in depozit si previne supraalimentarea.

Cand lucrurile merg prost: ajungi la rezistenta la leptine, care se intampla atunci cand semnalizarea afectata nu determina creierul sa calmeze hormonii foametei. Functionarea defectuoasa este legata de obezitate, insulina crescuta cronic si inflamatie.

Ce trebuie sa faceti: evitati alimentele inflamatorii, cum ar fi uleiurile de seminte, si concentrati-va pe acizii grasi omega-3. Asigurati-va ca dormiti bine, deoarece privarea de somn este legata de scaderea nivelului de leptine. Exercitiile fizice cresc sensibilitatea la leptine.

3. Ghrelin, hormonul „foamei”:

Rolul sau: Grelina este eliberata cand stomacul este gol si se opreste cand stomacul este intins. Grelinul este cel mai mare inainte de a manca si cel mai scazut la o ora dupa masa.

Cand lucrurile merg prost: Studiile efectuate la pacientii obezi arata ca grelina circulanta nu scade si, din acest motiv, creierul nu primeste semnalul sa nu mai manance.

Ce trebuie sa faceti: Evitati carbohidratii albi, zaharul si in special bauturile dulci care cresc foamea fara a intinde mucoasa stomacului. Mananca proteine ​​la fiecare masa, in special micul dejun, pentru a promova satietatea. Mananca multe fibre, deoarece au masa necesara pentru a intinde fizic mucoasa stomacului.

4. Peptida-1 asemanatoare glucagonului (GLP-1), hormonul „complet”:

Rolul sau: GLP-1 este produs si eliberat atunci cand alimentele intra in intestine pentru a spune creierului nostru ca suntem plini.

Cand lucrurile merg prost: Inflamatia cronica reduce productia de GLP-1, care afecteaza negativ semnalizarea de satietate (facandu-va sa va simtiti mereu foame).

Ce trebuie sa faceti: Evitati alimentele inflamatorii, luati probiotice, mancati mese bogate in proteine, ceea ce creste productia de GLP-1. Mesele bogate in legume cu frunze verzi cresc, de asemenea, nivelul GLP-1. Mancati o dieta cu alimente antiinflamatorii Fab 4 (exista o lista completa in cartea mea!).

5. Colecistokinina (CCK), hormonul „satietatii”:

Rolul sau: CCK este produs de celulele din tractul gastrointestinal si sistemul nervos. CCK este eliberata de duoden si stimuleaza contractia vezicii biliare si secretia de acid pancreatic si gastric; incetineste golirea gastrica si suprima aportul de energie.

Cand lucrurile merg prost: sindromul intestinului iritabil (IBS) poate provoca o supraproductie de CCK, facandu-va sa va simtiti lipsiti de energie.

Ce trebuie facut: studiile initiale sugereaza ca interactiunea directa dintre CCK si proteinele dietetice contribuie la raspunsul la satietate. Grasimea declanseaza eliberarea de CCK, iar fibrele pot dubla productia de CCK.

6. Peptida YY (PYY), hormonul „de control”:

Rolul sau: PYY este hormonul de control din tractul gastrointestinal care reduce pofta de mancare.

Cand lucrurile merg prost: rezistenta la insulina si glicemia crescuta cronic afecteaza productia de PYY.

Ce trebuie sa faceti: zaharul din sange echilibrat creste raspunsul si productia PYY. Mesele pe baza de proteine ​​cresc concentratiile de PYY, in timp ce fibrele cresc, de asemenea, productia de PYY.

7. Neuropeptida Y (NYP), hormonul „Stimuleaza”:

Rolul sau: NYP este un hormon produs in creier si in sistemul nervos care „stimuleaza” apetitul pentru carbohidrati.

Cand lucrurile merg prost: stresul induce producerea de NYP care duce la stimularea apetitului si la supraalimentarea.

Ce trebuie sa faceti: Postul si privarea de alimente pot stimula acest hormon. Mancati mese complete in mod regulat si postati intermitent cu prudenta. Lipsa proteinelor creste, de asemenea, eliberarea de NPY.

8. Cortizolul, hormonul „stresului”:

Rolul sau: Cortizolul este hormonul „stresului” produs de suprarenale atunci cand organismul simte stresul.

Cand lucrurile merg prost: Nivelurile crescute cronice de cortizol pot duce la supraalimentare si la cresterea in greutate. Nivelurile ridicate de cortizol sunt legate de grasimea abdominala la femei.

Ce trebuie sa faceti: gestionati nivelul de stres prin meditatie, miscare si somn bun. Vorbeste cu cei dragi si cere ajutor atunci cand este nevoie. Mananca trei mese echilibrate zilnic, cu proteine, grasimi, fibre si verdeata.

- Advertisement -spot_imgspot_img
Latest news
- Advertisement -spot_img
Related news
- Advertisement -spot_img