Emotiile sunt raspunsuri psihofiziologice la stimuli interni (ex. o amintire, un gand, o imagine, un cuvant etc.) sau stimuli externi (ex. o situatie, o senzatie, o conversatie etc.) care genereaza in noi o dispozitie la actiune ( apropiere sau fuga de stimul), asociata cu o stare fiziologica tranzitorie, a carei functie principala este de a permite adaptarea noastra la experienta prezenta, trecuta sau viitoare.
Emotiile provin din stimuli semnificativi pentru noi si sunt produse in trei sisteme de raspuns ale individului:
- experiential-subiectiv (cognitiv),
- conductual-expresivo (o motor),
- neurobiologic.
Unii considera ca toate procesele de prelucrare a informatiei si de reglare comportamentala se bazeaza pe emotie, in sensul ca emotia este energia care directioneaza, organizeaza, amplifica si moduleaza activitatea cognitiva.
Emotiile primare sau de baza (bucurie, tristete, frica, furie, dezgust si surpriza) faciliteaza un raspuns la un anumit eveniment din viata de zi cu zi si apar inca din stadii foarte timpurii de dezvoltare in toate culturile. Fiecare dintre emotiile de baza pregateste individul intr-o directie care, in cursul evolutiei, a fost cea mai adaptabila pentru specia umana, printre alte raspunsuri sau solutii la cerintele mediului.
Conform asa-numitelor modele dimensionale ale emotiilor, pe de alta parte, emotiile ar putea fi mai bine definite printr-un numar mai mic de dimensiuni psihofiziologice, pe care starile emotionale primare si secundare (dragoste, prietenie, rusine, etc.) ar fi situat. etc.). Aceste modele stabilesc trei dimensiuni bipolare in structura afectiva:
- Valenta emotionala (placut-neplacut)
- Excitare sau activare (excitare-calm)
- Dominanta (capacitate de a gestiona si de a retine emotiile).
Pe langa faptul ca sunt un instrument pentru adaptarea noastra, emotiile au si o functie sociala si motivationala si ne pot ajuta sa ne atingem obiectivele . Fiecare dintre ele are o functie specifica pentru a permite adaptarea la mediu. De exemplu, frica serveste sa ne distanteze de situatiile care pot fi periculoase, in timp ce surpriza serveste sa ne predispuna la explorarea mediului.
Valoarea adaptativa a emotiilor este in general mai usor de recunoscut in cazul emotiilor negative decat in cazul emotiilor pozitive precum fericirea sau altruismul. Ne este mult mai usor sa identificam functia fricii ca generator al unui raspuns de zbor decat sa gasim un sens adaptativ raspunsului de apropiere generat, de exemplu, de , bucurie sau sentimentul de prietenie.
Emotii pozitive pentru a ne proteja impotriva adversitatilor viitoare
Promovarea emotiilor pozitive a devenit in ultimele decenii o resursa terapeutica si pentru transformarea vietii de zi cu zi a oamenilor in mai satisfacatoare.
Atributele asociate starilor emotionale pozitive sunt legate de promovarea participarii active la atingerea scopurilor si de mediul in care se afla persoana. Printre aceste atribute se numara:
- Incredere, optimism si autoeficacitate;
- Simpatie si conceptualizare pozitiva a celorlalti;
- Sociabilitate, activitate si energie;
- Comportament prosocial;
- Sanatate fizica;
- Face fata eficient la stres si provocari;
- Originalitate si flexibilitate;
Conform teoriei lui Fredickson, emotiile pozitive precum bucuria, satisfactia sau mandria impartasesc caracteristica extinderii repertoriilor de gandire si actiune, construind rezerve de resurse pentru crizele viitoare.
Experimentarea emotiilor pozitive, pe langa faptul ca genereaza un efect placut pe termen scurt, are un efect pe termen lung, deoarece pregateste persoana pentru alte momente mai dificile din viata. Astfel, in timp ce emotiile negative permit rezolvarea problemelor de adaptare imediata, emotiile pozitive sunt legate de dezvoltarea personala si sociala, intarind rezistenta la adversitate si rezilienta psihologica.
In sprijinul acestei teorii, diverse studii indica o relatie intre starile afective pozitive, flexibilitatea cognitiva si capacitatea de a integra informatii . Toate acestea incurajeaza gandirea creativa atat in rezolvarea problemelor, cat si in luarea deciziilor.
Pe de o parte, emotiile negative pot duce la un stil de gandire redundant si pesimist, ducand la o spirala descendenta de simptome anxioase si depresive. Aceasta spirala pesimista se bazeaza pe o partinire legata de ingustarea campului atentional care determina persoana sa se concentreze doar pe „a vedea paharul ca pe jumatate gol”. Pe de alta parte, emotiile pozitive pot duce la o gandire mai deschisa si mai flexibila, bazata pe un camp atentional mai larg . In acest fel, ele faciliteaza abordarea stresului si adversitati si cresc nivelul de bunastare atat acum, cat si in viitor.
