Sunetul batailor inimii bebelusului meu de 10 saptamani a umplut camera, la fel de percutant ca o fanfara. Asistenta care a legat monitorul fetal de burta mea a zambit. „Uau, copilul ala este deja atat de puternic”, a spus ea. Urmatoarele luni din viata ta vor fi foarte interesante. Nu am acordat prea multa atentie. Eram prea incantata de aceasta noua viata zgomotoasa care a aparut in mine. Dar am descoperit curand adevarul in avertismentul voalat al asistentei mele. Urmatoarele 6 luni au fost destul de interesante. Am simtit bucurie, disperare, indigestie, fluctuatii ale zaharului din sange si o pofta nebuna de suc de ananas, ca sa nu mai vorbim de varsaturi. A fost cea mai frumoasa si mai neplacuta perioada din viata mea.
Sarcina poate face o femeie sa straluceasca. Dar, de asemenea, ii poate provoca acnee si o poate imbolnavi, epuizata, nebuneasca sau mai rau. Este tulburator de comun pentru femeile insarcinate sa dezvolte afectiuni severe, cum ar fi hipertensiune arteriala sau diabet, ducand la aproximativ 10 milioane de rani si 529.000 de decese in intreaga lume anual, potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii. Sarcina si munca sunt, sincer, o munca grea – poate de aceea natura a considerat potrivit sa imparta sarcina femelelor.
La mijlocul secolului al XIX-lea, majoritatea medicilor credeau ca bebelusii umani au venit gata pregatiti – ca fiecare ou uman continea un copil mic care, ca o maimuta de mare, se va desfasura si creste atunci cand este expus la ingredientele potrivite. Desigur, pe atunci oamenii credeau si ca carnea cruda a dat nastere viermilor prin generare spontana. Din fericire, intelegerea noastra despre reproducere a progresat putin. Unirea dintre ovulul unei femei si spermatozoizii unui barbat, fiecare continand doar o singura catena de ADN, produce un embrion uman. Cele doua catene se unesc si celula rezultata, numita zigot, poseda un set complet de gene, jumatate de la fiecare parinte. Zigotul se imparte in doua celule, apoi patru, apoi opt si asa mai departe, pana cand embrionul cu drepturi depline se ingroapa in pantec.
Medicii obisnuiau sa aiba o viziune marcata asupra sarcinii. Ei l-au considerat un proces armonios, cu bebelusul ca destinatar pasiv al hranirii blande din partea mamei. Astazi, faptele emergente despre genetica fetala dezvaluie ca a face copii este de fapt un concurs destul de dur. Este o lupta intre agendele fatului, ale mamei sale si – sa nu uitam – tatal, ale carui gene sunt si ele acolo, cearta si intrunind. Sarcina poate fi cea mai intima relatie din toata natura. Dar nu este un singur trup, un singur trup. Toate problemele, de fapt, care ii tin pe terapeutii de familie in afaceri – lacomia, egoismul, neintelegerile, aliantele furtive – incep de la conceptie.
Iti amintesti de Alien? Bine, este o intindere, dar nu atat de mare pe cat ne-am dori sa credem. Fiecare sarcina reuneste doua fiinte, cu ADN diferit, care trebuie sa imparta un singur corp timp de 9 luni. Practic, din prima zi, fatul trimite substante daunatoare in mama sa in efortul de a-si creste propria nutritie si aprovizionarea cu sange. Mama se protejeaza prin inchiderea unora dintre genele mai asertive ale fatului – asemanator unui time-out genetic – si prin eliberarea proteinelor care o ajuta sa aduna nutrienti. Aceasta lupta da nastere la multe dintre complicatiile sarcinii – de la greturile matinale pana la afectiuni mai severe, cum ar fi hipertensiunea arteriala. Genele mamei vor un copil sanatos, dar vor si ca ea sa ramana suficient de in forma pentru a avea mai multi copii. Genelor bebelusului nu le pasa mai putin de frati si surori. Ei spun: Da-ma, da-ma.
Dar exista vesti bune in toate acestea pentru oricine se gandeste sa se alature bataliei de a face copii. Cercetarile arata calea catre teste de diagnostic mai bune pentru monitorizarea sanatatii mamei si copilului. Si cunoasterea este putere. Cu cat stii mai multe despre ce se intampla in corpul tau in timpul luptei cu premii care este sarcina, cu atat vei fi mai bine echipat pentru a te asigura ca nimeni nu iese invins.
Mama vs. tata
Indiferent cat de bine ar fi orice tata, dintr-o perspectiva evolutiva, tatii sunt niste caini necredinciosi. Homo sapiens nu a fost conceput pentru monogamie. Genele pe care un tata le daruieste puilor sai au ambitii diferite de cele pe care le-a adus mama. Genele tatalui nu sunt prea preocupate de bunastarea flacarii sale actuale, deoarece el s-ar putea conecta cu o alta femeie pe drum. (Mama s-ar putea rataci, de asemenea, dar genele ei vor functiona intotdeauna in interesul ei.)
Puteti vedea genele egoiste ale unui tata la lucru in grasimea bebelusului. Majoritatea mamiferelor vin pe lume sub forma de piele si oase si apoi se pun repede captuseala. O veverita zburatoare cantareste o zecime de uncie la nastere, doar 2% din greutatea sa adulta. Copiii umani, dimpotriva, pot creste pana la 10 kilograme in uter – 6% sau mai mult din greutatea lor adulta. Acele kilograme de carne provin direct de la mama – si pe langa faptul ca furnizeaza nutritia pentru a produce acea grasime, ea trebuie sa treaca prin greutatile de a stoarce un copil atat de plinut. Nu exista prea mult sens evolutiv pentru dimensiunea bebelusilor umani.
Nu pentru mama, poate, dar ce zici de tipul care trebuie doar sa participe la cursurile Lamaze si sa-si prinda curea in scaunul de masina? Un copil mai mare este un copil mai sanatos, motivul genelor unui barbat. (Genele nu prea gandesc, bineinteles, dar supravietuiesc atunci cand au succes, ceea ce le face sa para intentionate.) Soarecii masculi – si probabil si oamenii de sex masculin – le ofera bebelusilor lor o gena care le spune fatului sa impacheteze cu kilograme. . Mama riposteaza, aparent, oprindu-si copia acelei gene si, in schimb, contribuind cu una diferita care incearca sa mentina fetusii mici. Tata, previzibil, isi inchide versiunea acelei gene. Dar mesajul mamei nu creste mare nu este la fel de puternic ca incurajarea tatalui, asa ca rezultatul este acel nou-nascut dolofan. Este un fel de batalie de precustodie, invingatorul final fiind fatul.
Mama vs. Fat
Nu i-ai inmana adolescentului tau poseta. Dar oamenii de stiinta descopera ca un copil in curs de dezvoltare este deja ocupat sa cerceteze resursele corporale ale mamei sale. Pentru inceput, restructureaza sistemul circulator al mamei sale – considera-l un fel de proiect de inginerie ad-hoc. La inceputul sarcinii, micul embrion trimite celule prinsoare, asemanatoare unor varle numite trofoblaste, care il fixeaza de peretele uterin. Aceste celule trec apoi sa lucreze asupra vaselor de sange ale mamei. Ele ii largesc arterele si ii subtiaza peretii arterelor pentru a accelera livrarea alimentelor catre copil prin placenta.
Intre timp, corpul mamei isi comprima sistemul imunitar pentru a-l impiedica sa atace ceea ce este in esenta tesut strain. De aceea, femeile insarcinate sunt mai susceptibile la raceli si gripa – ca sa nu mai vorbim de eruptia cutanata, cu aspect de reptilian, care mi-a rasarit pe brate. De parca nu este suficient sacrificiu de sine, fatul trimite proteine in fluxul sanguin al mamei pentru a se asigura ca nu va manca (sau nu va mentine) alimente precum cafeaua si alcoolul care i-ar putea dauna. Ai inteles: greturile matinale, care afecteaza pana la 85% dintre femeile insarcinate, iti sunt aduse de Junior.
De aceea, greata este cea mai grava la inceputul sarcinii, cand organele fragile ale fatului se dezvolta, potrivit unui studiu. In plus, greata este deosebit de rara in sarcinile care se termina cu avort spontan. Este nevoie de un fat sanatos pentru a face o mama cu adevarat mizerabila.
De acolo pur si simplu devine mai rau. Placenta pompeaza proteine in mama pentru a-i face corpul rezistent la insulina, ridicandu-i nivelul zaharului din sange si oferind un banchet pentru copil. Majoritatea femeilor compenseaza producand mai multa insulina, dar unele nu pot. Aceste femei ajung cu diabet gestational, care apare in aproximativ 4% din toate sarcinile. Desi afectiunea dispare odata ce femeia da nastere, ea o poate face cu 20 pana la 50% mai probabil sa dezvolte diabet in viitor. Multumesc mult, pustiule. Medicul dumneavoastra va va monitoriza glicemia in timpul sarcinii si, daca apare o problema, o va trata ajustandu-va dieta (fara dulciuri!) sau, in cele mai rele cazuri, prescriandu-i injectii de insulina.
Alte 5% dintre femeile insarcinate dezvolta hipertensiune arteriala periculos, o afectiune cunoscuta sub numele de preeclampsie. Placenta, linia de salvare a bebelusului, are tensiune arteriala scazuta si se bazeaza pe tensiunea arteriala mai mare in mod natural a corpului mamei pentru a pompa nutrienti. Daca tensiunea arteriala a mamei poate fi facuta sa creasca si mai mult, cu atat mai bine: fatul va primi o pondere si mai mare. Placenta atinge acest obiectiv prin producerea unei proteine numite sFlt1, care ingreuneaza organismul unei femei sa repare vasele de sange vechi si sa creeze altele noi, potrivit unei noi cercetari. Femeile au 4 kilograme de sange in plus care circula in timpul sarcinii si au nevoie de acele vase de sange suplimentare pentru a-l transporta. Daca nu le pot construi, tensiunea arteriala le va creste.
Majoritatea femeilor insarcinate raspund la aceasta invazie nedorita sFlt1 producand o proteina care promoveaza cresterea vaselor de sange, care stabilizeaza in curand presiunea. Dar femeile care sunt obeze, care aveau deja hipertensiune arteriala sau care au un defect genetic inca nedescoperit pot dezvolta preeclampsie. De aceea, medicii testeaza urina femeilor insarcinate — daca gasesc proteine, este un semn ca rinichii functioneaza defectuos si tensiunea arteriala creste. Daca vi se intampla acest lucru, medicul dumneavoastra va va monitoriza cu atentie si poate chiar va naste copilul devreme pentru a preveni sa suferiti cel mai rau caz: convulsii, insuficienta de organ si chiar moartea.
Dezvoltarea bebelusului
Nu as vrea sa te las cu gandul ca nu exista dragoste sau reciprocitate in sarcina. Trebuie doar sa te uiti bine. La mijlocul anilor 1990, un medic incerca sa dezvolte o noua modalitate de a testa fetusii pentru sindromul Down cand a facut o descoperire uluitoare: a gasit celule stem masculine in sange a femeilor care poarta fetusi de sex feminin. In fiecare caz, celulele proveneau dintr-o sarcina anterioara cu un baiat. Cercetarile au demonstrat de atunci ca bebelusii lasa in urma o parte din ei insisi in mamele lor, aparent pe viata.
Spre deosebire de celulele stem recoltate din embrioni inghetati, care au fost presa atat de mult in ultimul timp, aceste celule nu sunt nesigure din punct de vedere politic sau etic. Sunt deja in interiorul oricarei femei care a fost vreodata insarcinata (chiar daca sarcina s-a incheiat cu avort sau avort spontan). Si ar putea salva vieti. Celulele stem fetale au fost gasite grupate la leziuni ale creierului si ficatului la soareci femele, unde se pare ca incercau sa repare daunele. Este cu siguranta de imaginat ca in cele din urma vom descoperi cum sa valorificam aceste celule.
Din pacate, celulele stem fetale se deterioreaza ocazional. Daca markerii lor genetici sunt foarte asemanatori cu cei ai celulelor mamei, sistemul ei imunitar se poate rani, ducand la boli autoimune precum sclerodermia, care provoaca intarirea pielii, cartilajului si a altor tesuturi conjunctive. Pe masura ce oamenii de stiinta invata mai multe despre gestionarea bolilor autoimune, totusi, ar putea incepe sa verifice compatibilitatea celulelor dintre mama si copil la inceputul unei sarcini pentru a identifica femeile care au nevoie de interventie timpurie.
Deocamdata nu putem lua decizii cu privire la genele pe care le vom transmite copiilor nostri sau le vom spune unei placente egoiste sa-si pastreze proteinele pentru sine. Dar putem folosi stiinta emergenta pentru a ne inarma. Deoarece bebelusul tau va lua cat de mult poate, asigura-te ca primesti nutrientii de care ai nevoie. Si obtine cateva frecari pe spate de la tata, deoarece el este mai implicat in greutatile tale fizice decat isi poate da seama.
