Liz Truss este deja o figura istorica. Oricat de mult rezista acum in functie, ea urmeaza sa fie amintita ca prim-ministru a carui stapanire asupra puterii a fost cea mai scurta din istoria politica britanica. Doamna Truss a intrat pe Downing Street pe 6 septembrie. Ea si-a aruncat in aer propriul guvern cu un pachet de reduceri de taxe nefinantate si garantii la pretul energiei pe 23 septembrie. Luati cele zece zile de doliu dupa moartea reginei si ea a avut sapte zile in control. Acesta este termenul de valabilitate al unei salate.
Daca aceasta judecata suna severa, uitati-va la pietele obligatiunilor, unde randamentele gilt-urilor au crescut din nou in aceasta saptamana. Doua incendii ard in piete. Prima problema, mai urgenta, este legata de stabilitatea financiara. Banca Angliei si-a extins de doua ori programul de cumparare de obligatiuni de urgenta pentru a incerca sa previna o spirala de vanzare fortata a activelor de catre fondurile de pensii. Ca un semn al nelinistei continue a pietelor, lira sterlina a scazut cand Andrew Bailey, guvernatorul bancii, a declarat pe 11 octombrie ca achizitiile se vor incheia asa cum era planificat trei zile mai tarziu. Cu toate acestea, se pare ca oficialii le informasera bancherilor ca ar putea fi prelungite pana la urma.
Este tentant sa trageti concluzia din cresterea randamentelor aururilor, scaderea lirei sterline si mantuirea domnului Bailey ca interventiile bancii esueaza. Tentant, dar gresit. Costurile imprumuturilor guvernamentale au crescut de-a lungul curbei randamentelor, nu doar in perioada de lunga durata a pietei in care Banca Angliei a fost activa. Asta din cauza celui de-al doilea incendiu, care trosneste pentru ca investitorii in obligatiuni au decis ca Marea Britanie a devenit mai riscanta. Aceasta nu este problema de rezolvat a bancii centrale, oricat de mult ar dori altfel doamna Truss si nefericitul ei cancelar, Kwasi Kwarteng. Guvernul a creat indoieli cu privire la credibilitatea finantelor publice: guvernul trebuie sa incerce sa restabileasca increderea.
Pasii pe care aceasta pereche i-a luat pana acum pentru a linisti pietele au fost cei simpli: o intorsatura pe o mica parte a pachetului de reducere a impozitelor; un calendar accelerat pentru ca dl Kwarteng sa dezvaluie un plan fiscal pe 31 octombrie; si manifestari intarziate de respect fata de institutii, cum ar fi Trezoreria, pe care le-au dispretuit initial. Iceberg Lady va descoperi ca alegerile ramase sunt grele.
Una este sa intreprinda reduceri masive de cheltuieli. Institutul pentru Studii Fiscale, un think-tank, considera ca guvernul trebuie sa gaseasca economii in valoare de aproximativ 60 de miliarde de lire sterline (67 de miliarde de dolari) pentru a umple golurile create de reducerile de taxe, cresterea costurilor datoriei si dobanzilor si deteriorarea perspectivelor economice. Reducerea cheltuielilor departamentale cu 15% v-ar aduce doar putin mai mult de jumatate: parlamentarii conservatori nu vor purta reduceri la o asemenea scara; nici alegatorii nu vor. Guvernul de coalitie din 2010-2015 a impus austeritatea in parte pentru ca ar putea arunca vina asupra guvernului laburist anterior. Doamna Truss ar fi acuzata ca a redus serviciile din cauza propriilor greseli.
A doua alegere dificila este de a inversa mai mult din reducerile fiscale ale doamnei Truss. Cursul sensibil pentru guvern ar include masuri pentru a elimina reducerea impozitului pe venit pentru contribuabilii cu cota de baza si pentru a se concentra pe incurajarea stimulentelor pentru investitii in loc de reducerea ratelor principale ale impozitului pe profit. Doamna Truss nu da niciun semn ca va merge pe aceasta cale. David Cameron a concluzionat ca nu mai poate fi prim-ministru dupa ce tara a votat pentru Brexit in 2016. Este aproape la fel de greu de imaginat ca doamna Truss conduce o administratie care a dat inapoi in politica ei emblematica.
Asadar, dna Truss si dl Kwarteng vor incerca probabil sa treaca de hotarul de pe 31 octombrie cu o doza grozava de dulce: tinandu-se de reducerile de taxe; promitand dividende de crestere neplauzibile si reduceri nespecificate de cheltuieli; sustinand ca randamentele obligatiunilor guvernamentale cresc peste tot. Daca da, ei vor confirma verdictul pietelor ca Marea Britanie este acum un loc mai periculos pentru a imprumuta. Prejudiciul cauzat de „mini-bugetul” din 23 septembrie va fi inglobat in costuri inutil mai mari ale imprumuturilor, pentru guvern, proprietari si afaceri.
Premierul este prins in capcana. In acest moment, alegerile ei sunt sa reduca statul, sa inverseze cursul in privinta reducerilor de taxe sau sa continue ca si cum nimic nu este cu adevarat gresit. In cele din urma, insa, pietele financiare sau politica o vor forta sa nu se mai prefaca si sa actioneze. Primaria doamnei Truss este deteriorata fara reparatii.
